Asertivitatea este, abilitatea de a ne exprima emotiile, convingerile, fara a afecta si ataca drepturile celorlalti. Este o abilitate care se poate invata, in primul rand de la parinti...de ce ? Pentru ca ei sunt principali responsabili de comportamentul unui copil si indiferent de ce tip de probleme au, in fata copilului, trebuie sa adopte un comportament asertiv !
Mai exact: sa discute problema cu copilul in asa fel incat sa nu degenereze discutia intr-o cearta, tonalitatea vocii sa fie normala; sa nu se citeasca pe mimica fetei dezamagirea sau dispretul, deoarece copilul intercepteaza foarte usor acest mesaj; sa fie ascultat si inteles in acelasi timp si binenteles sa i se atribuie incredere.
Daca copilul nu beneficiaza , de acest comportament asertiv din partea parintiilor, iar acestia foloseasc un alt tip de comportament cum ar fi pasiv sau agresiv, situatia s-ar putea sa degenereze si copilul sa fie scapat de sub control total...
Iar partea cea mai tragica este ca vina nu apartine copilului... deoarece el asta a vazut si pentru el parintele este un exemplu!
Folositi maiestria de a fi parinte in favoarea voastra si nu uita-ti ca orice comportament adoptati, este preluat de copilul vostru!!!
Mai exact: sa discute problema cu copilul in asa fel incat sa nu degenereze discutia intr-o cearta, tonalitatea vocii sa fie normala; sa nu se citeasca pe mimica fetei dezamagirea sau dispretul, deoarece copilul intercepteaza foarte usor acest mesaj; sa fie ascultat si inteles in acelasi timp si binenteles sa i se atribuie incredere.
Daca copilul nu beneficiaza , de acest comportament asertiv din partea parintiilor, iar acestia foloseasc un alt tip de comportament cum ar fi pasiv sau agresiv, situatia s-ar putea sa degenereze si copilul sa fie scapat de sub control total...
Iar partea cea mai tragica este ca vina nu apartine copilului... deoarece el asta a vazut si pentru el parintele este un exemplu!
Folositi maiestria de a fi parinte in favoarea voastra si nu uita-ti ca orice comportament adoptati, este preluat de copilul vostru!!!
Cea ce ai scris tu aici este foarte adevarat si foarte bine documentat. Intrebarea este insa daca nu cumva acesta este modul ideal? Adica pe langa faptul ca, sunt convins ca mare parte dintre parinti nu procedeaza asa, mai este si problema timpului foarte scurt pe care parintii il petrec cu copii lor inaceste vremuri... Asa ca, probabil ca si invatatorii, profesorii si psihologii sau consilierii psihologici din scoli trebuie sa isi asume astfel de prerogative... ca un al doile parinte...
RăspundețiȘtergere